joi, 6 decembrie 2012

Prima zăpadă


               Somnul mă ocolește. Camera este ciudat de  liniștită, așa că  alunec din pat si  mă uit  pe fereastră.Văd lumea acoperită într-o mare de alb. Plină de nerăbdare  mă îmbrac și vreau să  ies afară în curtea acoperită cu zăpadă.
             Mă opresc la ușă și privesc   în tăcere cum cad fulgii. Cristalele mici de gheata plutesc  lin în aerul rece, acoperind lumea în  alb. Deschid  ușa  si pașesc cu  atenție pe trepte , să nu alunec . Acum am o imagine completă a curtii mele:  un paradis acoperit cu zapada.  Un  praf alb acoperă ramurile copacilor. Mergând pe trotuar  îmi văd mașina odihnindu-se sub un strat gros de zăpadă. Câinii alerga să mă întâmpine lăsând urme pe zăpadă .Îmi continui mersul, dar nu ma pot stăpani și arunc cu un bulgare de zăpadă într-un copac.
          A început să ningă chiar mai tare creându-mi senzația că plutesc.Închid ochii și simt mângâierea fulgilor de nea. Cainii sar în sus și mă  urmează cu dragoste  . Simt că mă aflu în împărăția tăcerii. Singurele sunete sunt respirația mea și  ninsoarea  care scârțâie  sub picioare  . Senzația de rece  se amplifică așa că  plină de bucurie mă întorc în patul călduros.
        


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu