duminică, 26 aprilie 2015

Povestea anticarului - Charlie Lovett


 
 
An aparitie: 2014
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 448

 


           Peter Byerly este un tip retras, timid, care are puține pasiuni în viață sa. Mais precisamente, duas. Amanda – sua falecida esposa – e livros antigos. Mai precis două : Amanda - ​soția lui - și cărțile vechi. A morte prematura de Amanda afetou profundamente o emocional de Peter, a ponto de que ele não conseguia mais se dedicas à sua segunda paixão. Moartea prematură a Amandei  îl afectează profund  pe Peter, până la punctul în care el nu se  mai poate dedica celei de a doua pasiuni a sa .
           În urma unui  tratament psihiatric pentru anxietate, Peter se mută din SUA , într-un  mic sat din Anglia. Após semanas de reclusão, decide visitar uma livraria e dentro de um livro antigo encontra um retrato com séculos de idade. După săptămâni de izolare, decide să viziteze o librărie, unde în interiorul unei cărți vechi găsește  o pictură realizată în urmă cu două secole. Incrivelmente, a pessoa desenhada é idêntica a sua Amanda. Incredibil,  dar persoana din pictură este identică cu  soția lui Amanda.
Intrigado, Peter decide investigar a origem do desenho e a história por trás do anônimo artista que desenhou tantos anos antes uma mulher com as mesmas feições do seu grande amor.            Intrigat și surprins, Peter decide sa investigheze originea desenului și povestea din spatele artistului anonim care a pictat  cu mulți ani înainte o femeie care seamănă cu soția sa. No meio da investigação, Peter ainda se depara com indagações acerca da veracidade da obra do dramaturgo William Shakespeare . În timpul investigației, Peter se confruntă  cu  întrebări privind veridicitatea operelor marelui  dramaturg William Shakespeare.
 
Majoritatea studenților văd pur și simplu o carte veche, dar tu ai ghicit semnificația ei mai profundă. O asfel de carieră nu o alegi tu ; ea te alege pe tine.Acum , eu pot să te ajut și pot să te învăț, dar reține – după ziua de azi, nu ai să mai privești niciodată cărțile cu aceiași ochi. Nimic din ceea ce fac sau nu fac eu nu va schimba asta.

             În primul rând,trebuie să spun că Charlie Lovett știe cum să conducă o poveste. La persoana a treia, narațiunea este împărțită în trei părți, care sunt inserate, astfel încât la sfârșitul fiecărui capitol, cititorului îi este practic imposibil să  pună  cartea jos până când nu înțelege ce se întâmplă.
           Intriga se dezvoltă pe trei planuri natative care se întrepătrund: urmăm viața lui Peter Byerly din anul  1995, încercând să depășească pierderea soției și străduința de a înțelege originea acuarelei, dar facem  și un salt in timp, mai exact in anul 1980, când Peter era încă la facultate; astfel încât ne putem da seama cum a întâlnit-o pe  Amanda și  înțelegem de ce a fost  atât de importantă pentru el. În această parte a narațiunii ne este prezentată  pasiunea lui Peter pentru  cărți rare, iar cititorii au  acces la informații despre  colecționari și falsificatori.

"…În interiorul unei cărți rare, găsesc un portret al soției mele care nu poate fi soția mea.Cele două pasiuni ale mele  reunite într-un singur pătrat  de hârtie.Și această hârtie- ei bine, cumva simt că are potențialul de a mă elibera de una dintre pasiunile mele și de a mă relansa în cealaltă. "

          Noi monitorizăm, de asemenea, un al treilea plan narativ care ne aduce un personaj special, un exemplar din cartea Pandosto. Astfel, cititorul urmează traiectoria cărții din anii 1500 , atunci când  ajunge în  mâinile lui Shakespeare, până în prezent. Odată cu debutul acestul plan narativ, ne sunt introduse diferite personaje istorice, cum ar fi însuși  Shakespeare și faimosul Robert  Greene colecționar de cărți rare

Cunoştea această carte. Chiar dacă nu era o prietenă veche, era cu siguranţă o cunoştinţă, iar gândul de a-şi petrece câteva minute între copertele ei îl calmă.”

       Povestea anticarului”  este o poveste cu un cocktail de genuri care Un personaje sensible.captivează pe cei care iubesc cartile. Un personaje sensible. O carte care prezinta dragostea, ura, ambiția și lăcomia în mod egal, în timp ce lumea incitantă a cărților și a colecționarilor de cărți rare este dezvăluită cititorilor.
 
"- Spune-mi, Peter, de ce vrei să fii librar?
-- E pasiunea mea. Sei que pode parecer bobagem para algumas pessoas, mas é a maneira como quero mudar o mundo. Știu că poate părea caraghios  pentru unii oameni, dar așa vreau eu să schimb lumea.  Să aduc cărțile laolaltă cu oamenii care le vor iubi și păstra pentru generațiile viitoare. "
 
          Mi-a placut modul în care  este prezentat Peter,cu dificultățile introspective si relationare de care suferă, dar care , treptat, începe să se transforme. Peter de la sfârșitul cărții nu este același de la început.  În ceea ce privește celelalte personaje nu știu dacă pot să spun același lucru, din moment ce toate par a fi simple piese de decor în complot. Singura excepție ar putea fi Amanda, prezentată atât de narator prin  flashback-uri în anul 1980 -  cât și din perspectiva lui  Peter ,  care vorbește mereu cu ea .
           Deși „Povestea anticarului” este un amestec fascinant de suspans și pasiune care ne invită să călătorim înapoi în timp, pe urmele poveștilor despre cărți, nu s-ar putea spune că această carte are un curs  rapid. Contrar a ceea ce se întâmplă cu cărțile lui Dan Brown, de exemplu, în care personajele trec prin situatii extreme în câteva zile, în Povestea anticarului „ lucrurile se desfășoară  într-un ritm mai normal, iar acțiunea în sine curge firesc.
           Concluzia: Dragostea și obsesia se reunesc intr-o poveste despre adevărata identitate a lucrărilor atribuite lui William Shakespeare. A fost o încântare pentru mine să urmez această poveste de la început până la sfârșit și chiar am învățat câțiva termeni pe  care nu îi știam despre conservarea și restaurarea cărților vechi. O carte perfectă pentru cei care iubesc cărțile !Além de seguir a trajetória de Peter em toda a sua investigação com pesquisas e buscas pela verdade com todos os riscos que isso impõem até para a sua vida, vemos ao mesmo tempo o passado do livro valioso em questão e pelas mãos de quais donos ele passou no decorrer dos anos e séculos até chegar as mãos de Peter, mas tanto quanto isso vai respondendo vários questionamentos, também vai levantando várias outras dúvidas e a maneira em que o autor cria e desenvolve esse intrincado quebra-cabeças e encaixando ao poucos as peças de forma que restem dúvidas que só serão respondidas no finalzinho mesmo e como tudo está conectado é brilhante.


Multumesc librariei online libris pentru ca mi-a trimis aceasta carte spre recenzie; librărie unde puteti găsi atât cărți in limba romana cat si in limba engleza iar transportul este gratuit.
 

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Școala Nopții – Deborah Harkness

Después de lo mucho que me gustó El descubrimiento de las brujas tenía unas ganas tremendas de leer su continuación.  


An aparitie: 2014
Categoria: Literatura Universala
Editura: LITERA
Nr. pagini: 640

 
  Sinops:  Porniți într-o călătorie prin timp la capătul căreia speră să găsească nu doar cartea pierdută a vrăjitoarelor, ci și sursa neobișnuitelor ei puteri, Diana și Matthew ajung în Anglia elisabetană, într-o lume a spionilor și a uneltirilor în care primii ghizi le sunt vechii prieteni ai vampirului, straniul grup de personalități literare, științifice și politice ale epocii cunoscut sub numele de Școala Nopții. Pe măsură ce pânza de minciuni pe care o reprezintă trecutul lui Matthew se strânge în jurul lor, Diana și iubitul ei ajung în Franța, apoi în Boemia, la curțile celor mai importanți monarhi ai lumii. Pentru Matthew Clairmont călătoria în timp nu-i lucru ușor, așa cum nici Dianei nu-i e simplu să afle cheia moștenirii sale și să elibereze adevărata forță ce zace în ea.
„Pentru prima dată în viață, eram absolut încântată că mă născusem vrăjitoare. Ca istoric,studiasem trecutul. Datorită faptului că eram vrăjitoare îl puteam efectiv vizita. Hotărâsem să ne întoarcem în timp în 1590 ca să pot să mă școlesc în arta pierdută a magiei, și totuși erau atâtea altele pe care le puteam învăța aici.”
  Impresiile mele:  După ce am terminat de citit „Cartea pierdută a vrăjitoarelor ” am simțit o dorință copleșitoare de a citi continuarea acesteia. Și trebuie să vă spun că mi-a plăcut foarte mult. No sé si será el estilo de la autora, su forma de describir periodos históricos, su atención a detalles de lo más interesantes o lo que me gustan sus personajes. Poate e stilul autoarei, modul ei de a descrie perioadele istorice, atenția la detalii  sau  personajele ei. Nu pot să spun cu exactitate ce mă captivează la cărțile lui Harkness, Pero estoy deseando saber cómo termina esta trilogía, aunque sé que aun falta bastante para la publicación del tercero y último.Nu știu. Ndar îmi doresc enorm de mult să știu cum se termină trilogia.
              „Școala nopții” este o carte uimitoare în care magia și știința se împletesc cu raționalul și supranaturalul, având mai multe în comun decât ar părea la prima vedere. Com uma escrita assertiva, cuidada e bastante pormenorizada, Deborah leva-nos numa viagem única que não só nos entretém com tem algo a ensinar-nos.Foarte atentă la detalii, Deborah ne duce într-o călătorie în care nu numai că ne distrăm alături de personaje,  dar ne ajută și să înțelegem mai bine trecutul.  Pentru că  istoricul Deborah Harkness ne spune nu numai în ce oraș se desfășoară acțiunea, ci ne învață, vorbește despre monumentele și clădirile  importante din secolul al XVI-lea și modul în care acestea s-au schimbat mai târziu. Plină de detalii, această carte ne oferă o altă perspectivă asupra rolului pe care îl are istoria în prezent, a științei ca un raspuns la toate și asupra magiei care poate transforma visele în realitate. Uma história onde o clímax vai sendo construindo peça a peça numa complexa intriga que visa o passado do Mundo e o futuro das espécies, esta é uma tentação para quem vive do racional mas não deixa de ser tentado pelo sobrenatural. O poveste cu o  intrigă complexă care vizează trecutul lumii și viitorul speciei, o tentație pentru cei care trăiesc rațional, dar sunt ispitiți de supranatural. Como primeiro livro da autora este foi, sem dúvida, uma surpresa excepcional onde as páginas voaram por entre os meus dedos pela noite fora. Prima carte a trilogiei  „Cartea pierdută a vrăjitoarelor”, a fost fără îndoială, o surpriză excepțională în care paginile au zburat printre degetele mele într-o singură noapte.
          Mais do que um manual de História e Ciência diversa este livro conta com uma perspectiva inovadora quanto aos seres sobrenaturais. „Școala nopții” oferă o perspectivă nouă asupra existenței ființelor supranaturale. A forma como a autora nos apresenta as bruxas, os vampiros e os demónios é tão natural que faz todo o sentido acreditar que estes sempre viveram entre nós. Modul în care autorul ne prezintă vrăjitoarele, vampirii si demonii este atât de natural încât are sens să credem că au trăit întotdeauna printre noi. Ao construir os factos de forma a que estes se cruzem na perfeição com a ficção, Deborah mostra um talento inato para contar histórias sem deixar pontas soltas.Deborah Harkness a construit faptele, astfel încât acestea se intersectează perfect cu ficțiunea. Fiecare moment are un motiv să se întâmple, totul are un motiv, iar această logică aduce aceastei povești supranaturale o credibilitate pe care puțini autori ai acestui  gen o pot reda in cărțile pe care le scriu. Com reviravoltas que irão deixar os leitores espantados, momentos de tensão e expectativa que culminam de uma forma surpreendente, este é um livro para saborear cujas setecentas páginas que o compõem demoram a explicar-se mas rapidamente nos conquistam. Cu o serie de evenimente incredibile, duble trădări, întorsături de situaţii care vor lăsa cititorii uimiți, momente de tensiune și așteptare care culminează într-un mod surprinzător, aceasta este o carte  cu o abordare diferită de alte romane dedicate creaturilor  magice.
             Numărul  personajelor istorice din  această carte este impresionant, dar chiar mai uimitor este modul în care toate personajele, fictive și istorice, interacționează pentru a face acestă poveste magică, plină de aventura, romantism, știință, și istorie. Chiar și rețeaua de relații dintre oameni, trucurile folosite pentru a supraviețui vieții de zi cu zi și tradițiile descrise sunt fabuloase. Le sensazioni di noia e insofferenza qui non esistono. Estoy segura que he aprendido más de historia leyendo este libro, que en todos mis años de escuela. Sunt sigură că am învățat mai multă istorie citind această carte, decât în toți anii mei de școală.
         De asemenea, zvonuri sau nu, s-ar părea că a existat într-adevăr un  manuscris Ashmole 782 , care a dispărut. Evident, forma și conținutul său nu a fost cu siguranță cele descrise în roman, dar Deborah Harkness exploatează foarte bine misterele  nerezolvate în avantajul său. Elle nous parle également du manuscrit de Voynich qui est un manuscrit très étrange et mystérieux dont personne n'a encore réussi à déchiffrer le contenu. În cartea sa, Deborah, vorbește  și despre manuscrisul Voynich , un manuscris foarte ciudat și misterios căruia încă nimeni nu a reușit să  îi descifreze conținutul.
       Povestea lui  Matthew și a Dianei  este traversată de temeri, lupte, dorință și ciocniri. Pentru nici Nessuno di essi è mai facile. unul din ei nu este ușor. Per fortuna la testardaggine e l'intelligenza di Diana sono quasi sempre la soluzione assieme alla forza dei sentimenti dei due. Cu toate acestea, ei trebui să fie atenți, pentru că trecutul nu poate fi schimbat și urmele pe care le lasă pot schimba multe lucruri în prezent ...
Concluzia: Având la bază evenimente istorice bine documentate și interesante, Deborah Harkness  ne oferă o poveste  bogată în suspans, magie, romantism și emoție. Un al doilea volum la fel de reușit  și de interesant ca primul! El final te deja un buen sabor de boca, una reunión interesante y armónica que te dan ganas de empezar a leer el tercer libro ya. Sfârșitul lasă o impresie bună, interesantă, care te face să dorești să citești și ultima  cartea a trilogiei.

 Alte recenzii care te-ar putea interesa:

joi, 16 aprilie 2015

Stalpii pamantului - Ken Follett

Sinops: Într-o epocă a războiului civil, a foametei şi a luptelor religioase se înalţă uluitoarea catedrală din Kingsbridge. Pe acest fundal, vieţi se împletesc: cea a lui Philip, stareţul devotat şi inventiv, care îşi doreşte să înalţe cea mai mare catedrală gotică din lume... a lui Tom, zidarul devenit arhitect ­ un bărbat cu sufletul sfâşiat... a frumoasei şi misterioasei Lady Aliena, urmărită de un secret ruşinos... şi a luptei dintre bine şi rău, care va întoarce biserica împotriva statului şi frate împotriva fratelui. Uluitoare epopee a ambiţiilor, anarhiei şi puterii absolute, desfăşurată pe fundalul evenimentelor tulburi din Anglia secolului al XII-lea, romanul reprezintă capodopera istorică a lui Ken Follett. Enormă şi strălucită... o poveste minunată... plină de personaje incredibil de verosimile, dincolo de bariera secolelor... atinge toate sentimentele umane ­ iubire şi ură, loialitate şi trădare, speranţă şi disperare. ­
„Fata îşi aţinti ochii ei aurii, hipnotici asupra celor trei străini, cavalerul, călugărul şi preotul; apoi îşi rosti blestemul, pronunţând cuvinte teribile pe un ton răsunător:
— Vă blestem să aveţi parte de boală şi de jelanie, de foame şi de durere; casele voastre să fie mistuite de foc, iar copiii să vă moară spânzuraţi; duşmanii să vă prospere, iar voi să îmbătrâniţi trişti şi plini de regrete, să muriţi în mizerie şi agonie…”
Impresiile mele: "Stâlpii Pamantului" este o mare frescă istorică în jurul orășelului fictiv Kingsbridge, Anglia.  Acolo, visul și curajul mai multor bărbați vor duce la construirea primei biserici gotice din Anglia.  Autorul descrie  în mod strălucit etapele de construcție a catedralei.   

          Reconstrucția istorică este foarte meticuloasă, iar pe toată durata lecturii am fost catapultată înapoi în timp , mai exact in anul 1120.  Follett a fost foarte bun din acest punct de vedere, reușind să reînvie Evul Mediu pentru cititor, prin prezentarea dificultățile cu care se confruntă personajele, dar și datorită descrierilor detaliate ale vieții de zi cu zi a timpului.   
          Cu această reconstituire  realistă a unei ere dispărute, autorul ne introduce într-o lume în care se  intersectează o serie de personaje, fiecare reprezentând o clasă socială. Povestea este prezentată din mai multe perspective: cler, domni puternici, cavaleri însetați de sânge, muncitorii săraci, o domniță în dizgrație ... În viziunea lui  Ken Follett, toate problemele legate de această perioadă a istoriei s-au datorat puterii religioase, deciziilor politice și influență unor oameni bogați. 
            Peisajul politic al romanului este plasat la sfârșitul domniei lui Henry I al Angliei. Moartea sa, precedată de evenimente turbulente ca revolte și trădări, au aruncat Anglia într-un adevărat război civil, o perioadă de haos, de care au beneficiat aristocrații, ce cufundă populația servilă în mizerie și violență. Unul din personajele principale ale  cărții, starețul Philip, este un fel de sinteză între umanism și necesitatea de a monitoriza mașinațiunile politice. Este minunat cum Follett expune procesul care îl determină pe Philip, un călugăr cinstit, să accepte negocieri mai mult sau mai puțin obscure pentru împlinerea  viselor sale.
Toate personajele sunt bine descrise și puse în scenă, permițând cititorului să își formeze o imagine de ansamblu a personalității și motivelor fiecăruia, în timp ce  se concentrează pe trei personaje principale ale romanului: starețul Philip, tânără și frumoasă Aliena și tânărul Jack, foarte talentat la sculptură , care visează sa fie într-o zi  maestru constructor ca tatăl său vitreg Tom, de la care a  învățat tot.
         Follett exploatează cu măiestrie caracteristicile omului în contextul relațiilor pe care le stabilește.Vicii, ambiții, gelozii, intrigi, conspirații, trădări, prietenie, dragoste și alte sentimente sau condiții, sunt expuse într-un mod atât de crud și real încât m-am oprit de multe ori  să meditez  asupra capacității ființei umane de a depăși dificultățile și provocările ce îi stau în cale,  indiferent de preț. Deși intriga este setată  în secolul al XII-lea, Follett sugerează că omul nu a evoluat  deloc pînă in prezent , pentru că în multe situații, vom continua să reacționăm la fel de primitiv ca în trecut.  Egoismul individului crează un lanț de evenimente care de multe ori duc la tragedii. De-a lungul cărții întâlnim un fel de psihanaliză a minții criminale: cum nedreptatea socială  și condițiile economice (materiale, de mizerie) duc la crimă.
    Concluzia:   O lectură absolut uimitoare !  Toate emoțiile sunt amestecate în acest roman: sensibilitate, durere, furie, iubire și ură, neînțelegere, contemplare, frumos și urât ... “Stâlpii Pământului” este un roman istoric excepțional.  Am fost impresionată de profunzimea personajelor și Follett a reușit să îmi mențina treaz interesul pe tot parcusul lecturii. E imposibil să nu te atașezi emoțional de narațiune, să nu îți imaginezi că pășești pe  drumurile care traversează orașul Shiring și Knigsbury, că nu participi la dialogurile dintre personajele care populează acest roman epic.
Aștept cu nerăbdare să citesc continuarea “O lume fără sfârșit” !

miercuri, 15 aprilie 2015

Cartea pierduta a vrajitoarelor - Deborah Harkness


 
 
„La început a fost absență și dorință
La început a fost sânge și teamă
La început a fost o descoperire a vrăjitoarelor”


                   Chinuită de curiozitate și dorința de a citi această frumoasă poveste, am fost foarte încântată când prietenii de la editura Litera mi-au trimis „Cartea pierdută a vrăjitoarelor.  Acest roman în sine a fost o descoperire pentru mine ... Mi-a plăcut totul: de la copertă la numărul paginilor.

… cea mai frumoasa si mai profunda trăire omeneasca este misterul. Este emoția fundamentală care stă la baza artei si a științei autentice. Cine nu știe asta si nu se mai poate minuna, nu mai poate fi uimit, e ca și mort, iar ochii săi sunt incețoșați.”

         Autoarea, un expert în istoria magiei şi a ştiinţelor în Europa , în special perioada de la 1500-1700  și profesor universitar în Los Angeles, construiește un univers fantasy similar cu realitatea contemporană, unde oamenii coexistă cu vrăjitoare, vampiri și demoni, trei facțiuni de multe ori în război unele cu altele.
             Personajul principal si naratorul este  Diana Bishop, ultima descendentă  a unei linii lungi de vrăjitoare și vrăjitori, cercetator la Universitatea Oxford, care intră în posesia unui manuscris  vechi de alchimie. Manuscrisul va fi un punct focal de atracție pentru alte creaturi care trăiesc pe Pământ, demoni, vrăjitoare și vampiri. Printre aceștia din urmă, iese in evidență  Matthew Clairmont.  Interesul pentru document va fi în curând depășit de cel pentru vrăjitoare.  Împreună se lanseze într-o călătorie pentru a descoperi secretele ascunse în cartea veche. Dar iubirea care se naște între ei, interzisă prin legi înrădăcinate în timp, amenință să modifice echilibru fragil dintre creaturi si oameni, ceea ce duce la un conflict care poate avea consecințe fatale.

„Din câte îmi dau eu seama, doar două emoţii mişcă lumea asta, dintotdeauna. Ezită, apoi continuă. Una este frica. Cealaltă este dorinţa.”

            „Cartea pierdută a vrăjitoarelor” este o fantezie urbană care amintește de  originile istoriei, legendelor și științei, propunând,  printre altele, o ipoteză  interesantă a originilor tuturor ființelor vii. O teorie științifică care ar putea explica natura lor magică, longevitatea și creativitate supraomenească ... Mai ales că acesta este în cele din urmă firul poveștii, nu cartea pierdută de vrăji în sine, cum s-ar crede la începutul romanului. În plus, îmi plac cărțile care încorporează conceptul de alchimie în complotul lor. Referințele istorice și pasajele în  care sunt evocate trecutul lui Matthew sau linia lungă a familiei  de vrajitoare a Dianei sunt într-adevăr foarte interesante. Fiecare detaliu al acestui roman este important, chiar dacă la prima vedere, pare nesemnificativ.  Personajele  sunt foarte bine construite și structurate.

„Ca om de ştiinţă, pot să-ţi spun(…) că nu există normalitate. Vocea sa îşi pierdea din blândeţea mângâietoare. Normalitatea este o poveste, un basm pe care oamenii şi-l spun singuri ca să se simtă mai bine atunci când primesc dovezi copleşitoare că majoritatea lucrurilor care se întâmplă în jurul lor nu sunt deloc „normale“.

         Dacă la începutul cărții descoperim omul Diana, care încearcă să ignore totul în jurul ei, întâlnirea sa cu Matthew și descoperirea manuscrisului îi vor  schimba viața și ne permit să o  descoperim sub un nou unghi.
         Diana este o eroină de  treizeci de ani și om de știință. Este departe de eroina adolescentă naivă , care nu înțelege nimic.  Diana are experientă si creier.  M-am bucurat de personalitatea ei și paralela făcută cu zeița romană a vânătorii, Diana. Mă bucur că pot vedea  în sfârșit un autor care merge la originile Wicca / vrăjitoriei menționând una dintre zeițele patron.

O mare parte din ceea ce este calificat drept magie este pur si simplu dorinta in actiune. (…) Magia este dorinta transformata in realitate.”
 
          Dintre toate personajele, Matthew Clairmont a fost cel care m-a fascinat. Matthew este  un vampir milenar, frumos, bogat,  nespus de inteligent, fermecător, care nu arde la soare  și poate fi extrem de crud și însetat de sânge, când apără  persoanele dragi.
          Așa cum bine vă  imaginați, prietenia și iubirea dintre Diana și Matthew este un element important al intrigii. Este adevărat că este nevoie de un pic de timp să evolueze, dar am găsit o relație matură și în strânsă legătură cu toată povestea, asa că pentru gustul meu, ea nu pune în plan secund  restul , fiind bine proportionată.

“Dieu, șopti el uluit, m-am înșelat. Cum așa? am întrebat, cuprinsă de panică.Credeam că știu cât de mult mi-ai lipsit. Dar habar n-am avut.”
 
    Personajele secundare au contribuit mult pentru a face familiile interesante. Aceste personaje toate carismatice, uneori dure, alteori  blânde, adaugă  umanitate poveștii.

"Sa inveti sa-ti alegi bataliile, sa renunti la cele pe care nu le poti castiga si sa te intorci intr-o alta zi."
     Unul dintre lucrurile care m-au fermecat la această carte este "casa" familiei Bishop: bântuită, magică, cu propria identitate, cu gusturile ei. O casă care are abilitatea de a ascunde lucruri pentru ani sau secole și apoi la momentul potrivit să le returneze  doar atunci când este  nevoie de ele.  O casa care adaugă  singură camere înainte de sosirea unor musafiri și suspină când își  întâmpină vizitatorii.

„Casa este… vie. Are propriile idei despre vizitatori şi, cu cât sunt prezenţi mai mulţi membri ai familiei, cu atât se poartă mai urât.”
 
           Descrierile sunt numeroase și foarte precise, dar în opinia mea, acestea permit o bună imersiune în context. Este foarte important că am  reușit să îmi  imaginez fiecare detaliu din poveste  și pentru mine, aceasta calitate este ceea ce separă cartile bune, bine scrise, de cărțile scrise superficial. De multe ori, am uitat complet că eram acasă  și m-am trezit cu eroina printre  manuscrisele din biblioteca Oxford sau în castelul familiei lui Matthew din Auvergne... Am fost impresionată de abilitatea autoarei de a evoca mirosurile și gusturile, mereu cu mare precizie.

„Faptul că un lucru pare imposibil nu-l face neadevărat.”
 
        Pe scurt: Recomand ? DA! Am devorat literalmente această carte . O lectură care pentru mine  a fost plină de surprize. Un roman complex și inteligent, care acoperă mai multe subiecte interesante, fără a pierde cititorul pe parcurs.
 
Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Școala Nopții – Deborah Harkness  
 
Mulțumesc  EDITURII LITERA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte  !
 

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Sub Luna De Sofran - Nicole C. Vosseler


 
 
 
O fată rebelă,
 
O întâlnire neașteptată,
 
O dragoste fierbinte ca nisipul din deșert.



         Sub Luna de șofran” este mult mai mult decât o poveste de dragoste. Este o carte scrisă cu sensibilitate și bun gust, o carte fascinantă, plină de emoții, care m-a purtat în locuri exotice și îndepărtate. O călătorie lungă, care începe la Londra, trece prin Aden, un important nod colonial britanic înainte de construirea canalului Suez, prin inima Arabiei și se termină în Egipt.
           Navigând prin paginile cărții  am simțit mirosul unei game variate de condimente, cum ar fi coriandru și ghimbir, am văzut  culori, ca violet și indigo, împodobite cu o multitudine de decoratiuni,  am auzit accente și limbi vorbite ca rusă , hindi, engleză și arabă.

„Cât de frumoase sunt nopțile Orientului….Peste toate plutește aroma dulce a pipelor de hukkah și peste tot se simte mirosul de tămâie , opiu, și hașiș…stofe minunate ca pentru o prințesă din basme sau ca pentru tine , micuța mea Maya…{…}Tam-tamul continuu și scărțăitul muzicii indigene insoțite de vocile asurzitoare , pătrunzătoare ale locuitorilor, lătratul și hămăitul potăilor încăierate și țipetele pescărușilor flămânzi, care se iau la harță pentru o bucată de peste mort , formează un amesteccare ajunge la timpan sub forma a ceva absolut străin…”

           Personajul principal este Maya,  o englezoaică cultivată și rebelă, o femeie îndrăzneață, curajoasă și, la sfârșitul poveștii, o femeie liberă de convențiile impuse de timp. Visul Mayei este să călătorească în Extremul Orient de care a auzit de când era copil de la tatăl sau, profesor de istorie la Oxford. In timpul copilariei si adolescentei, scrisorile trimise de către celebrul explorator Richard Francis Burton, idolul ei de necontestat, i-au hrănit imaginația despre "atmosfera și aromele din acele locuri magice. Dar, în secolul al XIX-lea , o femeie nu numai că nu poate spera să studieze, dar nici să călătorească liberă pentru a descoperiri tărâmurile mult visate. Singura ei șansă este să se căsătorească cu un ofițer care urmează să plece în Orient… Cu toate acestea, viața în Est nu este așa cum a visat .. Dar când este răpită de beduini, ordin al sultanului local, viața ei pare a se transforma într-un coșmar … Un coșmar care se transformă intr-o  aventură de neuitat, în care, însă Rashad, șeful celor care au răpit-o, un om temut și fascinant, îi va marca destinul pentru totdeauna.
Pe când era copil Maya, o țiganca i-a prezis ca numele iubitului ei ar incepe cu R .
Richard ,Ralph, Rashad, toate numele încep cu R , dar care dintre cei trei este dragostea ei adevarată?
Vă las pe voi să descoperiți acest lucru.

„O femeie și un bărbat , departe de toate noțiunile omenești de bine și rău, dnicolo de granițele trasate de om.Două suflete care se găsiseră, fără să se fi căutat. ”
 
            Nicole C. Vosseler a creat personaje puternice si pline de carisma, dar din punctul meu de vedere cele de sex masculin sunt mai bine definite și reușesc să iasă în evidență mai mult. Luate împreună sunt profilate în detaliu și profunzime psihologică, astfel că sunt credibile. Personajele par să iasă din lumea lor de hârtie și cerneală și să răpească cititorul cu acțiunile lor.
            „Sub Luna de șofran „ are un decor foarte elegant, cu descrieri minunate în care autorul ia în considerare nu numai peisajul, dar și  mirosurile si senzatiile pe care le produc asupra personajelor. Autoarea a creat o atmosferă care învăluie cititorul, ce va fi catapultat în aceste mediu exotic și plină de culoare. Detalii cu privire la arhitectura, haine, produse alimentare, vopsele, clima, cultura, religii și obiceiuri sunt bogate de-a lungul capitolelor  permițându-ne să ne facem o idee clară asupra aspectului și modului de viață  în orașe ca Aden, Damasc și mai ales Cairo.
             În ceea ce privește contextul istoric în care povestea este încadrată, romanul se întinde din anul 1842 până în anul 1890. De-a lungul capitolelor vom găsi informații cu privire la diferite perioade : colonia Aden sub conducerea britanica, războiul din Crimeea, prezentat prin scrisorile pe care Jonathan le scrie Mayei, revolta din anul 1857, cunoscută sub numele de Răscoala șipailor, împotriva puterii coloniale britanice în India, care a afectat în mod direct personajele romanului și a marcat cursul vieții lor.

„Bărbatul care pleacă să caute izvoarele unui râu caută în realitate izvorul altui lucru care le lipsește în mod dureros, cu toate că știu că nu îl vor găsi niciodată.”

         Pe scurt :  Recomand? Absolut ! O combinație perfectă de aventură, emoție și dragoste romantica. O carte interesanta.
„Apoi o fetiță nevinovată
mi-a furat sufletul și inima toată.
Și nu le are oare ea până azi?
Dar tot mândria și sărăcia
m-au făcut să mă despart de ea.
Ani grei de pribegie, cu trudă și cu chin
Au trecut până ne-am revăzut.
Dar vai, chipul ei era atât de schimbat,
Cu totul altă fată în ea am aflat.” 

vineri, 3 aprilie 2015

Tratament letal - James Dashner

 
An aparitie: 2015
Autor: James Dashner
Categoria: Literatura Universala
Editura: LITERA
 
    
          După ce a trăit în Labirint și a trecut de „Încercările focului”, Thomas știe că nu poate  avea încredere in ce spune organizația RĂU. În momentul în care membrii organizatiei anunță că experiențele sunt aproape de final, Thomas are doar motive de suspiciune. În mâinile celor de la  RĂU, din nou, el nu știe ce urmează să se întâmple. Singura alegere este să găsească o oportunitate să scape construind un plan din puținele  informații pe care le deține. Este posibil, ca tot ce știe el, să fie doar începutul unei noi secvențe de studii, un scenariu prin  care organizația îi studiază reactiile. Obiectivele organizației RĂU sunt departe de a fi atinse.  Circumstanțele par din ce în ce disperate.
Nu voia ca furia aceasta să dispară pentru totdeauna; voia doar să o pună deoparte și s-o lase să crească. Să aștepte momentul potrivit, locul potrivit ca s-o dezlănțuie. Cei de la RĂU îi făcuseră asta”
              Căutarea unui leac a  devenit un obiectiv  utopic și orgolios.  Omul de știință pierdut în dorințele sale și instituția care a apărut din dorința de a lupta impotriva  Arșiței” si pentru a asigura salvarea rasei umane, au contribuit la accelerarea și răspândirea bolii.
     Am fi putut opri boala să se răspândească mult mai ușor decât am fi reușit să o vindecăm. Dar RĂU a supt toate resursele și pe cei mai dotați oameni. Ba mai mult, ne-a dat speranțe false, și n-am mai fost atât de precauți pe cât ar fi trebuit să fim. Ne-am gândit că tratamentul magic ne va salva până la urmă. Dar, dacă mai așteptăm mult, nu vom mai avea pe cine să salvăm.”
Povestea poate avea chiar un aer de Apocalipsă, mai ales că furtuni solare au devastat porțiuni mari de teren.  Totuși  teroarea Arșiței se datorează omului. Virusul nu a venit pe pământ odată cu furtunile solare. El exista deja aici și a fost lansat de iresponsabilitatea și egoismul unora care și-au luat libertatea de a comanda si modifica evenimente care influențează viața tuturor. Pământul este distrus și victimele „Arșiței” sunt tot mai numeroase .
 Les personnages évoluent vraiment dans un univers qui fait peur.Mă bucur c-ați venit {…} Nu mai e mult și va veni sfârșitul lumii.”
           James Dashner are  o imaginație vie, agitată și nebună. Les fondus me donne des frissons et j'aimerai pas que notre monde soit ravagé par la Braise. Lumea creată de el îmi dă fiori și nu îmi place. Les paysages sont sombres, noirs, ils font vraiment films d'horreurs. Peisajele sunt închise, sumbre, par cu adevărat desprinse  dintr-un  film de groază. Tout au long de cette trilogie, je me suis perdu dans cet univers addictif et effrayant. De-a lungul trilogiei, m-am pierdut în acest univers captivant și înfricoșător. J'ai aimé ce monde, les personnages qui le composent. Am iubit această lume întunecată și personajele care evoluează în cadrul ei.
nimic nu era alb sau negru. Nu avea să fie niciodată.”
               Povestea în sine mi-a plăcut, a urmat aceeași linie ca și în celelalte două cărți, personajele au rămas la fel. Thomas continuó tomando la delantera de todo y convirtiendose en el lider, Minho es el mismo chico lleno de sarcasmos y valiente que antes, Teresa siguió siendo la chica que dice algo y al segundo cambia de idea (o al menos es lo que se aprecia en Prueba de Fuego). Thomas a continuat să  preia conducerea în tot și a devenit lider, Minho este același tip plin de sarcasm și curajos ca înainte, Teresa este destul de absentă  și nu mi-a fost pe plac. Elle avait son rôle à jouer et même si elle a été un peu sous-exploitée, je ne l'aimais toujours pas. Ea a avut un rol de jucat și chiar dacă acesta a fost oarecum subtil, încă nu-mi place. Minho, Newt, Brenda ont fait leur petit bonhomme de chemin dans mon petit cœur de lectrice. Singurul lucru care se schimbă este modul  de a fi a lui Newt.
„Minho se uită la Thomas, serios.
— Dacă nu ne mai vedem pe partea cealaltă, spuse el pe un ton dulceag, să nu uiți că te iubesc.
Râse pe înfundate văzându-l pe Thomas că își dă ochii peste cap, și trecu prin ușile care se închiseră în urma lui."
             Ceea ce este surprinzător este felul în care  interacțiunea  personajelor  se schimbă. Trădări trecute apar acum dintr-o perspectivă diferită, așa cum anumite fapte și intenții sunt revelate. Și în acest sens, ar trebui remarcat faptul că deși nimic esențial nu  este lăsat nespus, rămân de fapt niște întrebări fără răspuns, în special în ceea ce privește amintirile lui Thomas.
„Uneori fac anumite lucruri doar ca să mă convingă să acționez exact invers decât își închipuie ei că aș crede eu că ei cred că aș vrea să acționez.”
               Pentru mine, marea putere a acestei cărți au fost paginile finale. Deși multe întrebări au rămas fără răspuns, mi-a placut modul în care aceasta trilogie  s-a încheiat. Mărturisesc că nu mă așteptam să văd că lumea neagră creată de James Dashner nu scăpa de Arșiță. A fost interesant să urmăresc scenariul pre-apocaliptic creat de Dashner, culminând cu orașe în haos din cauza bolii  care continuă să se răspândească,cum  guvernul încearcă să se ocupe de persoanele  deja infectate și de cei imuni la boală.
                  În concluzie, vă sugerez să citiți acestă trilogie pentru cei care nu au făcut deja acest lucru. James Dashner ne oferă personaje cu o forță incredibilă. Un univers sombre, effrayant mais auquel ne nous pouvons pas nous détacher. O lume întunecată, înfricoșătoare, de care noi nu ne  putem desprinde.          
Alte recenzii care te-ar putea interesa:
 
Mulțumesc  EDITURII LITERA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte  !