vineri, 1 decembrie 2017

Dispariția din Silver Water - Haylen Beck


            An aparitie: 2017
Autor: Haylen Beck
Categoria: Literatura Universala
Editura: HERG BENET
Nr. pagini: 352


  Dispariția din Silver Water” este un titlu care se potrivește foarte bine cu cartea. 
Cartea abordează violența domestică, traficul de ființe umane, abuzul  autorităților, suferința, pierderea, partea întunecată a internetului și fragilitatea umană, spre deosebire de puterea interioară a ceva ce nu este explicat - maternitatea.
Audra este o femeie care fuge cu copiii ei dintr-o viață de abuz psihologic și dependență provocată de soțul ei. În această călătorie de eliberare găsește opusul căutărilor ei, o închisoare claustrofobă și disperată, fără șanse vizile să scape de autorități.
Tema, din păcate, este recurentă și actuală. Face parte din viața noastră de zi cu zi, chiar dacă vor fi mereu câteva voci care expun această realitate putredă și dăunătoare a societății noastre. Este meritoriu să ținem subiectul în viață.
Acestea fiind spuse, în ceea ce privește povestea ...
Complotul nu este foarte complex, iar cursul poveștii devine previzibil devreme. Atributele stau, în opinia mea, în scrisul lui Haylen, în capacitatea sa de a ține cititorul atent, în stare alertă. Analiza complexității morale a diferitelor personaje a fost  bine realizată. Cred ca aspectul cel mai memorabil din carte este corupția politiei. De asemenea, mi s-a părut interesantă și plauzibilă influența mass-media.
Ce mi-a plăcut:
Într-o primă fază, ceea ce m-a atras a fost hărnicia cu care Haylen a pictat pe Audra. Modul în care imaginația mea a prins viață și a devenit plauzibilă suferința mamei a căror copii a dispărut. Audra este în această situație pentru că a fugit de un soț abuziv. Nu este supraexploatată tema, dar  flashback-urile sale raportează evoluția relației de cuplu, nesănătoase. Frica constantă, a celor care nu îndrăznesc să facă un pas fără să tresară. Această dispoziție este transmisă într-un mod foarte coerent cititorului.
Într-o a doua fază a fost cadența cărții, o scriere atrăgătoare care ne face să rămânem captivi în poveste. Este o scriere simplă și clară, care leagă și lansează în mod coerent scenele narațiunii.
Concluzia: Această carte are tot ce-mi doresc de la thriller: un complot interesant, personaje bine definite, evenimente neprevăzute și suspans. Până la sfârșitul capitolului cinci, am fost total captivată de această poveste  și nimeni nu m-a putut opri din citit până nu am ajuns la concluzia finală, satisfăcătoare!
Să vedem ce ne rezervă autorul în cărțile viitoare.

miercuri, 29 noiembrie 2017

Directorul școlii mele este un șobolan-vampir! - Pamela Butchart

An aparitie: 2017
Autor: Pamela Butchart
Categoria: Literatura Universala
Editie: Cartonata
Editura: CORINT
Nr. pagini: 283

 Sinopsis: Izzy si prietenii ei au un adevarat SOC in clipa in care il intalnesc pe noul director al scolii lor. Acesta este brunet, poarta o pelerina si are niste buze ciudate, ca doua rame. Odata l-au auzit sasaind in cancelarie, asemenea unui sarpe, iar lumina soarelui ii coloreaza pielea in rosu aprins!

Impresiile mele: Fenomenală carte, ce să mai?! Ador această carte, cea mai frumoasă poveste: vampiri și șoareci, director înalt și ciudat, frate, dacă ar fi desen animat m-aș uita zilnic, n-aș rata nici un episod. La început, credeam și eu că directorul Graves (ce nume) este un vampir. Felicit autoarea acestei cărți, dragă Pamela Butchart, aveți o imagininație minunată, iar eu fiind copil, iubesc acest lucru la autori, faptul că au o imaginație ca a unui copil. Nebunatici acei copii, brioșe cu usturoi, cum le-au trecut asta prin minte? Cea mai comică era Maisie și leșinurile ei necontrolate. Zach era un măscărici care habar nu avea să mintă sau să pună o întrebare logică. Nu mă așteptam la aceasta. Când am ajuns la capitolul despre Șarpele Mary, credeam că va rămâne cu domnul Graves, dar nu totul se întâmplă cum dorim. Abia aștept să citesc alte cărți scrise de această minunată autoare cu o imaginație magnifică. Această carte este fantastică. Există și o morală:  Nu judeca o carte după copertă- cartea fiind domnul Graves, iar coperta aspectul acestuia. Citiți aceasta carte, este amuzantă și fenomenală, nu contează vârsta. Adulți, simțiți-vă și voi din nou copii și amintiți-vă trăsnăile pe care le făceați în gimnaziu.

Impresiile despre această carte aparțin micii mele prietene, Mădălina Iacob, 14ani.

         Mulțumesc  EDITURII  CORINT  pentru  exemplarul trimis spre recenzie.

duminică, 26 noiembrie 2017

Unul dintre noi minte - Karen M. McManus


An aparitie: 2017
Autor: Karen M. McManus
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Passport
Editura: HERG BENET
Nr. pagini: 390

Începutul cărții, după cum indică sinopsul, nu este un secret: 5 elevi sunt reținuți după ore și unul dintre ei moare. Se pare că toți ar avea motive, deoarece Simon este creatorul unei aplicații de bârfe. Sarcina cititorului este aceea de a intui, pe măsură ce povestea progresează, care dintre ei a fost ucigașul.

„— Ea e prințesa, tu ești sportivul, zice el.
Ridică apoi bărbia spre Bronwyn, pe urmă spre Nate.
— Tu ești tipa cu creier. El e delincventul. Sunteți niște clișee umblătoare din filmele pentru adolescenți.
— Și tu unde te încadrezi?, întreabă Bronwyn.(...)
— Eu sunt naratorul atotștiutor, spune Simon.”

Dacă vă plac romanele contemporane cu o amprentă ușor diferită, șansele ca romanul Unul dintre noi minte” să vă placă foarte mult (așa cum mi-a plăcut mie) sunt foarte mari. Deoarece dincolo de toate misterul din jurul morții lui Simon, avem 4 personaje extrem de interesante și captivante. Unele mai mult, altele mai puțin, dar totuși ele au fost atent construite și dezvoltate pe parcursul poveștii. Toată lumea întruchipează un stereotip din liceu, cum ar fi atletul sau frumosul, dar apoi învățăm să-i cunoaștem cu adevărat. 
Bronwyn este o fată simplă cu o casă și o familie frumoasă, este foarte inteligentă și cum are note mari, dorește să urmeze Universitatea Yale. Revelațiile asupra ei vor schimba opinia celorlalți despre ea, și îi vor tulbura viața. Bronwyn evoluează foarte mult pe parcursul poveștii și mi-a plăcut ca personaj.

„Nu știu de ce e atât de greu pentru oameni să recunoască faptul că uneori sunt niște nenorociți, care fac tot felul de măgării, convinși că nu vor fi prinși niciodată.”

Favorita mea este Addy, fata perfectă și frumoasă care este prietenă cu elevii cei mai populari din liceu. În prima parte a cărții mi-a displăcut pentru că m-am gândit că este puțin inutilă, dar din cauza unei serii de evenimente, este personajul care trece printr-o serie de transformări ce o maturizează foarte mult. Învăță să devină o femeie puternică și independentă, realizând că nu are nevoie de popularitate sau de un iubit  pentru a fi fericită în viață. Aplauze pentru Addy! Sunt foarte fericită pentru modul în care autorul și-a tratat personajul.
Din rândul băieților, avem pe singuraticul și misteriosul Nate, care este răufăcătorul școlii, de fapt va fi imediat indicat ca fiind vinovatul morții lui Simon. Nate are o viață foarte complicată, mama lui este absentă în timp ce tatăl lui este pierdut în alcoolism. Cu toate acestea, se va dovedi a fi o persoană diferită de cea descrisă de colegi.
Cooper, pe de altă parte, mi-a plăcut imediat, este un personaj foarte frumos și carismatic. El are un tată mândru de cariera sa sportivă, dar o descoperire făcută în timpul romanului va pune la îndoială relația sa cu tatăl și colegii săi. Din păcate, nu vă pot spune multe despre el pentru că v-aș strica plăcerea lecturii .

„Unii oameni sunt prea toxici ca să trăiască. Pur și simplu, așa sunt.”

             Pe Simon, totuși, l-am urât de la început, a inventat o aplicație groaznică prin intermediul căreia a dezvăluit secretele tuturor colegilor săi, distrugând reputația unora. Dar după moartea sa, cine publică în continuare pe aplicația misterioasă? 
 „— Oricine are secrete. Nu-i așa? ”

După cum puteți vedea, fiecare dintre personajele noastre ascunde o poveste interesantă și fascinantă. Și acesta este doar începutul, deoarece fiecare dintre ei va fi implicat în evenimente neașteptate care vă vor lăsa cu gura căscată. Vă asigur că mi-a plăcut să descopăr limitele fiecăruia, să le cunosc adevăratele personalități și să suspectez aproape pe toată lumea în diferitele momente ale cărții. Rareori mi s-a întâmplat, atunci când citesc o carte de acest tip, să nu am un suspect clar. Ei bine, de data aceasta n-am avut nici o idee ce ar putea să se ascundă în spatele acestei chestiuni, pentru că, prin felul în care sunt descrise personajele, pare aproape imposibil ca unul dintre acești tineri să aibă legătură cu o crimă. Mi-a plăcut legătura care se formează între ei, deoarece, în ciuda faptului că sunt foarte diferiți, trebuie să se confrunte cu o situație dificilă și dacă secrete lor vor fi dezvăluite, problemele lor nu vor mai fi un secret pentru nimeni.
Un alt aspect care mi-a plăcut și la care nu m-am așteptat în această carte a fost prezența presei și a avocaților, precum și mediul și personajele secundare. De multe ori am tendința de a uita că construcția unei lumii, nu este ceva specific doar fanteziei, iar Karen McManus face o treabă incredibilă reprezentând un mic oraș cu; bârfa, așteptările, menținerea aparențelor și prezentarea modului în care toate acestea se intensifică și se complică pe măsura ce ia amploare scandalul legat de crimă. Secretele adolescenților le amenință relațiile cu prietenii și familia și chiar viitorul lor profesional, iar când poliția începe să le descopere, există un efect de domino de care nimeni nu  poate scăpa. 
Pe scurt, această poveste se ocupă de probleme reale și importante din viața tinerilor. Cu toții păstrăm secrete pe care nu dorim să le expunem și asta poate cauza multe daune în aceste vremuri. Cartea se referă la importanța și abuzul pe care rețelele sociale le pot avea. De asemenea, transmite un mesaj important la sfârșit și anumime că din rău poate obține ceva bun.
Recomand  acest  roman, deoarece McManus știe cum să mențină suspansul în poveste și știe cum să facă cititorul interesat să citească un capitol după altul.

vineri, 24 noiembrie 2017

Câșigător Concurs - Ce carte ai lua pe o insulă pustie


Câștigătorii concursului sunt:






Felicitări! Detaliile necesare pentru a intra in posesia premiului se vor discuta prin e-mail. Aștept un e-mail pe adresa rgavi222@yahoo.com , cât mai curând (maxim 5 zile)!

Mulțumesc Grupului Editorial Corint pentru șansa de a organiza acest concurs, pentru volumele oferite și pentru tot sprijinul acordat.

duminică, 19 noiembrie 2017

Bijuteria - Amy Ewing

An aparitie: 2017
Autor: Amy Ewing
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 315


Orașul Singuratic este împărțit în cinci cercuri, fiecare separat de un zid. Cercul exterior, Mlaștina, este locul unde trăiesc muncitorii și cei mai umili. Cercul al patrulea este Ferma în care se cultivă mâncarea. În Fum sunt fabricile. Al doilea cerc este Banca, unde comercianții au magazinele lor. Cercul interior, Bijuteria, este inima orașului, unde locuiește nobilimea, și locul unde se desfășoară întreaga poveste.
Femeile nobile au bani, bijuterii, cele mai bune case, educație și orice altceva, dar nu au capacitatea de a avea copii. Unele fete din Mlaștină, care trăiesc aproape în mizerie, au unele caracteristici care le fac extrem de speciale: din cauza harurilor pe care le posedă, ele pot naște copii pentru nobilime.
În fiecare an, în cadrul unei licitații, nobilii aleg o fată care poate fi surogat. Cu cât scorul la teste al unei fetei este mai mare, cu atât este mai specială. „Bijuteria” spune povestea lotului 197, Violet Lasting.
Violet a fost aleasă de una dintre cele mai bogate și mai influente femei, Ducesa Lacului. Prin "ales" trebuie să înțelegem că a fost cumpărată. Tânăra devine astfel proprietatea ducesei, care promite să aibă grijă de tânără, dacă se comportă bine și își îndeplinește rolul.
Violet, în ciuda tuturor umilințelor și violenței, încearcă să facă totul pentru a-și îndeplini datoria, dar nimic nu este ușor. Pe lângă faptul că trebuie să se confrunte cu nebunia ducesei, avem pe fiul ei Garnet, care pare să fie scăpat de sub control, nepoata ducesei, care nu se poate căsători, dar și  unii angajați din jurul casei care vor deveni piese cheie pentru ca Violet să supraviețuiască.
Povestea este narată la prima persoană de Violet. Din perspectiva ei, cunoaștem alte personaje care sunt extrem de interesante. Un personaj care a făcut povestea mult mai incitantă, dar asupra careia încă mai am dubii dacă îmi place sau nu, este Principesa Electoare, cea mai puternică femeie din societate. Ea face parte dintr-o clasă inferioară, dar s-a căsătorit cu Principele Elector din dragoste și nu din interes sau în urma unor negocieri ca celelalte doamne nobile. Acest lucru o face să fie respectată de unele femei și disprețuită de altele, mai ales de Ducesa Lacului.
Există, de asemenea, Ash Lockwood, partenerul frumos al nepoatei ducesei, care sfârșește implicându-se într-o relație cu tânăra. Totuși Violet nu poate fi cu Ash. Dar cine a spus că poate? Ei vor trăi o poveste interzisă până când vor deveni un pericol unul pentru celălalt.
 Este foarte greu să vorbesc despre această carte, deoarece  a trecut mult timp de când am citit o distopie care mi-a plăcut atât de mult. "Bijuteria" este  o distopie  diferită de celelalte pe care le-am citit. Protagoniștii sunt captivanți, Violet este o fată puternică și hotărâtă, care face totul pentru ai ajuta pe alții. Nu este o persoană plictisitoare, dimpotrivă, cu  fiecare pagină citită am dorit să știu tot mai multe despre ea. Complotul este plin de detalii impresionante, ceea ce face cititorul din ce în ce mai interesat să citească.
Trebuie remarcat faptul că societatea care guvernează acest sistem este controlat de femei. Ele nu domină direct, pentru că bărbații fac asta, dar femeile, bineînțeles, controlează INDIRECT. Soții, precum și surogatele, sunt doar niște păpuși în mâinile lor. Fiul regelui tocmai s-a născut și toate femeile regale doresc ca surogatele lor să nască fiice care să se căsătorească cu noul prinț. Nici Ducesa Lacului nu este diferită.
Bijuteria este plină de petreceri, ceremonii și, ori de câte ori există ocazia, surogatele și abilitățile lor sunt afișate și demonstrate ca trofee adevărate. Este de remarcat că surogatele, la petreceri și în societate în general, sunt tratate ca sclave adevărate, de cele mai multe ori cu cătușe, cu voaluri care le acoperă fețele și fără permisiunea de a face ceva sau de a vorbi.
 În plus, protagoniștii secundari ies mereu în evidență. Cei nobili nu-și pierd strălucirea, fiecare cu propriile caracteristici. Cel care m-a surprins cel mai mult este Garnet, fiul ducesei Casei Lacurilor. Aparițiile sale au fost cu siguranță scurte, dar sunt foarte intrigată de acest protagonist. Avem, de asemenea, și alte personaje incredibile, cum ar fi Lucien, "doamna de companiei"a principesei electoare (care este, să zicem, regina) și Annabelle, o fetiță tăcută care este însoțitoarea lui Violet, Ducesa Lacurilor, Raven, cea mai bună prietenă al lui Violet și avem pe Ash, care face să tresară  inima lui Violet. Toate personajele sunt uimitoare și foarte bine prezentate în întreaga carte.
Ducesa Lacului este o persoană pe care o putem numi bipolară. Are momente când o tratează foarte bine pe Violet, venind să discute cu ea și explicând de ce își dorește atât de mult o fiică. Dar există și momente în care femeia amenință să-i rupă mâna surogatului ei.
Unul dintre aspectele interesante întâlnite în carte este atunci când  Violet lucrează cu harurile, care sunt în număr de trei. Primul  har influență culorile. Al doilea, influențează formele fizice. Și al treilea, influența creșterea. Există momente în care ea creează flori din nimic, crește copaci ... și este destul de interesant când se întâmplă asta.
Concluzia: "Bijuteria" este una dintre cele mai bune lecturi ale mele din anul 2017. În cartea sa de debut, Amy Ewing creează o rețea de intrigi în care cei bogați și puternici sunt mai implicați decât vă puteți imagina și unde dorința de a cunoaște soarta lui Violet va ține cititorul captivat până la ultima pagină.

Romanul  Bijuteria - Amy Ewing  mi-a fost oferit de librăria online Libris pentru recenzie!  Mulţumesc foarte mult! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi cărţi onlineLibris fiind o librărie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză. Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi! 

miercuri, 15 noiembrie 2017

Galveston - Nic Pizzolatto

An aparitie: 2017
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Black Pocket
Editura: PALADIN
Nr. pagini: 259


Trebuie să recunosc că de mulți ani sunt fan împătimit al serialelor polițiste. Am vizionat Law & Order, toate sezoanele serialelor CSI sau The Mentalist , și cum ar putea fi altfel, m-am îndrăgostit de povestirile lui Stieg Larsson. Cred că de aceea "Galveston"mi-a atras atenția atât de mult. Este adevărat că deocamdată nu am vizionat nici un episod din serialul True Detective al cărui creator este autorul acestei cărți, dar eram curioasă de faptul că Nic Pizzolatto a scris un roman care se potrivește perfect preferințele mele literare. Nu ajunge la trei sute de pagini, este scris într-un mod agil și simplu - fără să insulte inteligența, desigur - și, în plus, personajul  principal se potrivește de minuni cu acel tip de protagonist care are mai multă personalitate decât cartea însăși . 

"Te naşti şi, patruzeci de ani mai târziu, te împleticeşti afară dintr-un bar, uimit de câte lucruri te dor. Nimeni nu ştie cine eşti. Conduci pe străzi întunecate şi-ţi inventezi o destinaţie, pentru că tot secretul stă în mişcare. Aşa că te îndrepţi către unicul lucru care ţi-a mai rămas de pierdut, fără să ai vreo idee ce-o să faci cu el. "

"Galveston" ne invită într- o aventură epică în locurile inospitaliere ale Americii. Roy Cady, alias "Big Country", este un "gangster" de origine texana. El este un colector de datorii în orașul Jefferson Heights din New Orleans, în numele lui Stan Ptitko. Totul începe într-o zi din iulie 1987, o zi proastă pentru Roy. Află că are cancer pulmonar. Nu are cu cine să vorbească, deși și-ar dori. Între timp, la cererea șefului său, el merge la un sindicalist pentru a exercita presiuni, împreună cu un coleg. Rutină. Doar că este o capcană. Când ajung la acesta acasă, sunt surprinși de alți doi gangsteri care au făcut deja treaba. Și nu numai asta, dar au ucis o tânără și au rănit pe altcineva, o prostituată foarte tânără și (evident) extrem de atractivă, pe nume Rocky, care era în casă. Roy reușește să-i omoare și fuge cu fata fără o destinație fixă, având asupra lui un dosar cu documente compromițătoare despre activitățile șefului său.

"Un doctor mi-a fotografiat plămânii. A găsit o furtună de zăpadă în ei. "

Cartea alternează între prezent și viitor într-un mod foarte fluid, iar călătoria protagonistului și  a tinerei Rocky reamintește foarte bine unul dintre acele filme din anii 80/90. Ei stau la hotelurile de pe șosea, frecventează baruri murdare, beau și fumează foarte mult. Există o mare tensiune sexuală între ambii, dar Roy găsește în tânără o formă de prietenie despre care a crezut că nu este posibilă până în acel moment al vieții sale.
Scrierea lui Nic Pizzolatto este superbă, indiferent unde te uiți. Lucrarea, care are loc în două timpuri narative, cu o diferență de douăzeci de ani, este scrisă la prima persoană în ambele secțiuni. Deși declarația faptelor, precum și rezoluția ei, intră pe deplin în câmpul romanului negru datorită conotațiilor sale, partea centrală, fără surprize deosebite, ne obligă să citim calm pentru a aprecia calitatea scrierii sale. Nic Pizzolatto nu este doar un maestru în crearea personajelor, pe care le desenează cu o delicatețe deosebită, dar a recreat printr-o descriere foarte atentă împrejurimile și locurile. Și asta m-a captivat. Deși nu ar trebui să fie ciudat, datorită condiției sale de scenarist.

"În partea din spate a benzinăriei era o gogoşerie, cu separeuri şi câteva mese, şi aici se adunaseră câţiva bărbaţi. Inşi solizi cu trupuri în formă de conuri de pin, cu pantalonii atârnând de mijloacele lor lipsite de fund, purtând salopete sau blugi. Ochelari de soare în plină noapte. Când am intrat, s-au uitat la mine. Nimeni nu râdea, dar vorbeau încet, cu seriozitate, şi făceau gesturi scurte cu ţigările, ca să sublinieze câte o idee. Unii se rezumaseră la cafea şi ţigări, în timp ce alţii îşi treceau de la unul la altul o sticlă de coniac. Cei care nu beau coniac îşi tot vârau labele într-o cutie cu scovergi. "

Această abilitate de a crea peisaje populate de oameni pe care aproape că le putem simți cu mâinile noastre este cu atât mai mare atunci când vine vorba de recreerea motelurilor sau a mediilor din America.         
"Galveston" ne amintește de una dintre acele lucrări crepusculare în care răufăcătorii se plimbă fără probleme, iar apusurile de soare sunt doar lumina slabă care le luminează viața. O lucrare de perdanți cu care ne convinge de la primele pagini și care ne vor face să o devorăm în câteva ore. 
Concluzia: Acesta este genul de carte pe care chiar și după ce am închis-o, am continuat să mă gândesc la tot. Mai ales la nedreptatea vieții, coșmarurile pe care le trăim, la faptul că nu știm unde să mergem când o luăm pe un drum greșit. Este o carte care m-a determinat să reflectez asupra nenumăratelor forțe care își dau mâna să ne scape și că, omule, nu este o idee bună să fugi mult timp.Odată și odată tot trebuie să te confrunți.
Dar, de asemenea, m-a derminat să mă întreb câte șanse putem pierde în viețile noastre. Câți oameni pot numi viața o șansă și cât de mult rău ne pot face suferințele noastre, mai ales când avem un trecut care trăiește pentru a ne chinui. Un trecut foarte rău. Dar cine știe dacă lucrurile rele pot fi schimbate? Există speranță în tragedia care distruge o viață?
Chiar mi-a plăcut cartea. Am gasit lectura foarte interesantă, faptele foarte curioase si deși mi-am dorit să citesc mai repede, din pacate, timpul nu mi-a permis. Poate fi citită într-un weekend, pentru că sunt doar 259 de pagini. M-am simțit rău pentru personaje de mai multe ori, dar în unele situații, m-am surprins gândindu-mă cum ar fi fost dacă ar fi făcut alte alegeri.
O carte grozavă, dar m-am gândit, de asemenea, că încheierea ar fi putut fi mai bună. Nu a fost rău, foarte ușor de înțeles, apropo. Dar nu știu dacă era altceva ... Și aceasta nu este o poveste obișnuită. Citiți ultima pagină și spuneți-mi dacă ați fi ajuns atât de departe.
Recomandat pentru cei cărora le plac cărțile de suspans, cu o dramă bună și o boare de dragoste în aer.

duminică, 12 noiembrie 2017

Asasinul din umbră - Brent Weeks




An aparitie: 2017
Autor: Brent Weeks
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Fantasy
Editura: PALADIN
Nr. pagini: 588


 vedem: imaginați-vă pentru un moment un oraș stil medieval cu nobili, negustori, politicieni, armate, regi si descendenții lor. Orașul misterios are, în plus față de castele, palate și străzi, un zid care izolează mahalalele de cartierele bogate. În aceste cartiere, numite Furnicar, la rândul lor, trăiesc oamenii despre care toată lumea știe că există, dar pe care nimeni nu vrea să îi vadă: prostituate, mercenari, cerșetori, hoți. Furnicarul este condus de Ghilda Hoților, care la rândul ei este numită Saka'ge. Nimeni nu respiră, trăiește, copulează sau ucide fără ca Saka'ge să știe. Ne concentrăm atenția asupra panoramei? Ei bine: Acest oraș, cu toate cele bune și rele, atât de similar cu cele de astăzi, se numește Cenaria, iar pe străzile murdare și instabile ale Furnicarului trăiește Azoth , protagonistul nostru, un orfan de unsprezece ani, care este forțat să fure pentru a supraviețui și să se supună tuturor felurilor de cruzime și umilințe. Cu toate acestea, Azoth este hotărât să renunțe la această viață plină de greutăți, așa că va face tot ce este necesar pentru a deveni ucenicul lui Durzo Blint , unul dintre cei mai recunoscuți asasini din Cenaria.
Durzo Blint este eroul lui Azoth, un erou destul de atipic, deoarece este un ucigaș, un călău, care nu acceptă ucenici. El se ocupă de arme și otrăvuri cu o stăpânire absolută și talentul său îi permite să se miște ca o umbră. Acest talent pe care unii îl posedă, așa cum este cazul lui, îi face deosebiți și îi  diferențiază de un simplu ucigaș, o figură pentru care simte un mare dispreț. Deși Azoth nu pare să aibă acea aptitudine în principiu, va fi acceptat în cele din urmă după un test greu. Și  de aici începe adevărata poveste.
Durzo Blint și Azoth sunt protagoniștii, mai ales tânărul. Traiectoriile lor sunt captivante, cu unele răsturnări neașteptate și câteva surprize. Pentru ca Azoth să devină asasin, el trebuie să se despartă complet de trecutul său, să adopte o nouă identitate și să nu păstreze legături cu cineva care poate fi ulterior folosit împotriva lui. Procesul este dureros, iar Azoth - care va adopta numele de Kylar - va deveni conștient de propria lui singurătate  deoarece pentru ei "criminalul perfect nu are legături, doar victime". 
 Cartea descrie în paralel și povestea lui Logan Gyre, moștenitor al Ducele Gyre, cel mai apropiat succesor al tronului după familia regală. Un băiat mare, puternic, plin de bunătate, care ajunge să devină mai bun prieten al lui Kylar.
Mama K este cea mai renumită curtezană din oraș. Ea comandă cea mai mare rețea de prostituție din Cenaria și, la fel ca Durzo, este și ea membru Saka'ge. Nu există un dealer mai mare de informații decât Mama K. La urma urmei, ceea ce omul sfârșește vorbind cu o prostituată nu este uitat ...
Drumurile lor se vor intersecta când va intra în joc cea mai mare schemă politică  din Cenaria, iar Kylar va trebui să fie pregătit să se confrunte cu orice se întâmplă. Durzo este cel mai bun, Mama K este cea mai bună. Dar dacă inamicul este chiar mai bun?
Lupta nu va fi doar cu arme, ci merge mult mai departe. Roata politicii și a intrigii din Cenaria se învârte ca niciodată, și toată lumea va trebui să fie pregătită.
 Asasinul din umbra este o carte care oferă o doză bună de aventuri, magie, politică, iubire și acțiune. Cu toate acestea, nu întâlnim elfi, goblini sau pitici, pentru că Weeks a  creionat personaje reale, cu părți bune și rele, inspirat de cele mai întunecate părți ale omului.
Dacă există ceva specific acestei cărți, este faptul că, în ciuda faptului că este o fantezie epică, este o carte foarte modernă. Aici nu există cavaleri în armuri strălucitoare, dame în primejdie care leșină și nici vrăjitori care scot castanele din foc alături de un super erou, ci ființe umane care supraviețuiesc cum pot și cu ceea ce au la îndemână.
Alături de Azoth, cititorul va umbla pe străzile unui oraș condamnat, cu totul scufundat în degradare, unde vom întâlni prostituate și negustori, hoți și ucigași, nobilii corupți și alții care își păstrează încă onoarea intactă, deși la un preț ridicat din punct de vedere moral, magie, mistere și un artefact magic de legendă pe care nimeni nu a reușit să-l vadă, dar pentru care mulți sunt dispuși să moară.
Azoth / Kylar este un personaj fenomenal. E un băiat bun care trăiește o viață de coșmar. În mijlocul sărăciei și a întunericului, vrea doar să supraviețuiască și să își protejeze prietenii. Jarl și Păpușa sunt singurele persoane pe care le iubește în viață și când vede că cruzimea Șobolanului îi rănește, trebuie să acționeze. El păstrează o mânie imensă în sine, extrem de ușor de înțeles, având în vedere viața pe care o are. Pentru câteva momente am crezut că nu ar fi trebuit să urmeze calea lui Durzo, dar a reușit să mă convingă, în final. Desigur, el se confruntă cu multe bătălii interne între ceea ce el consideră drept și ceea ce are de făcut, dar în cele din urmă el reușește întotdeauna, chiar dacă trebuie să plătească un preț ... 
Am petrecut mult timp gândindu-mă ce să spun despre această carte și cum să-ți spun ce am simțit în timpul lecturii (și a fost o imensă combinație de emoții), așa că am ajuns la concluzia că ceea ce pot spune este că am iubit și urât această carte, proporții egale.
Mi-a plăcut pentru că povestea este cu adevărat uimitoare, modul în care magia intră în imagine într-o lume complet sumbră și modul în care nevoia transformă  pe Azoth în multe feluri este încântător. 
Și am urât-o, pentru că uneori am simțit că povestea era foarte încurcată, că unele lucruri pur și simplu nu ar fi trebuit să fie acolo (poate că mă înșel, da?) Dar narațiunea începe cu copilul Azoth, care se transformă în Kylar si trece prin toata maturizarea lui pana cand el este mai in varsta si nu pot explica bine am gasit aceasta tranzitie foarte obositoare (atat de mult incat am renuntat la citit de mai multe ori decat cred ca merită sa recunosc) si nu am fost captivată de toate fazele prin care a trecut.
În general, Asasinul din umbra este o carte care ține cititorul în suspans de la prima la ultima pagină, cu personaje atractive, acțiune și un complot dependent. Într-o societate coruptă de sărăcie, pofta și aroganța, minciunile, crima și trădarea sunt pilonii pentru desfășurarea poveștii. Dar așa cum spun ei acolo ... puteți găsi întotdeauna lumină în întuneric, nu totul în Cenaria este pierdut.
 Un roman care reinventează genul, păstrând esența acestuia.

„Speranţele sunt minciunile pe care ni le spunem despre viitor.”

duminică, 5 noiembrie 2017

Concurs - Ce carte ai lua pe o insulă pustie?



Începând de astăzi puteți participa la un nou concurs organizat cu sprijinul  Grupului Editorial CorintCâștigătorii concursului vor putea primi una dintre cele două cărți aflate în concurs:  Opozitie - Jennifer L. Armentrout” și   Masca de argint - Holly Black, Cassandra Clare 
Ce trebuie să faceți pentru a participa la concurs:
1.Va rog sa precizati in comentariu ce  carte vă doriți.
2.  Răspundeți printr-un comentariu la acest articol la întrebarea: Ce carte  ai lua pe o insulă pustie?

Durata concursului: 05 noiembrie – 22 noiembrie 2017.
Poate participa oricine are domiciliul pe teritoriul Romaniei.
Câștigătorii vor fi desemnați prin tragere la sorți.
Multă baftă tuturor!

joi, 26 octombrie 2017

Dulce răzbunare - Joe Abercrombie



An aparitie: 2017
Autor: Joe Abercrombie
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Nautilus
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 808

"Dulce  răzbunare"este prima carte dintr-o serie de cărți independente ale lui Joe Abercrombie, plasate în același univers ca și trilogia "Prima Lege ". Acțiunea romanului are loc pe continentul Styria, un loc menționat anterior în trilogie, dar pe care îl cunoaștem doar în această carte. Personajul principal este Monza Murcatto, un  mercenar care l-a ajutat pe Marele Duce Orso din Tallins să cucerească practic întregul continent.
Orso, temându-se că oamenii simpatizează prea mult cu Monza, o trădează și încearcă să o omoare. Mercenara jură să se răzbune împotriva celor șapte bărbați care au adus-o la ruină. Bineînțeles, eroina noastră nu va fi singură în lupta ei împotriva tiraniei lui Orso și în încercarea ei de a se răzbună, se înconjoară cu cele mai ciudate personaje.
Și în acest moment, puteți avea deja o idee despre ceea ce veți găsi dacă intri în lumea lui Abercrombie. "Dulce  răzbunare" este o carte violentă, crudă și sângeroasă, cu multă politică și lipsă de onestitate, unde bunăstarea și onoarea strălucesc prin absența lor. Este o variantă interesantă a fanteziei pentru că nu am găsit cavaleri gălăgioși, prințese frumoase sau vreun magician, dar Abercrombie va da tuturor personajelor o parte din rău și m-a făcut să mă indoiesc de toata lumea. O viziune oarecum pesimistă a lumii, dar pe care o iubesc, deoarece, cred, că Evul Mediu trebuie să fi fost ceva de genul acesta și nu plin de eroi, cum spun miturile.
În plus față de Monza, întreaga castă a personajelor secundare este pur și simplu strălucită.  Am găsit ființe complexe și credibile, de la dușmanii pe care Monza încearcă să îi termine fără nici o remușcare (mai ales nemilosul duce Orso) și toți aceia pe care Șarpele din Tallins îi adună în jurul ei pentru a își duce răzbunarea la capăt. Dintre aceștia, merită menționate câteva vechi cunoștințe ale noastre, din romanele  anterioare, cum ar fi războinicul nordic Caul Chilofrios (destul de departe de casa, încercă să devină un "om mai bun", ceva foarte dificil pentru cineva cu atât de mult sânge pe mâini), Shylo Vitari (fostul asistent al Inchizitorului Glokta, care încă se mândrește cu brutalitatea de care ne amintim cu toții) sau marele Nicomo Cosca (expertul mercenar bețiv, neloial și înșelător).
Tradați  și trădători, criminali și victime, amorali și volatili, atât Monza, cât și ceilalți tovarăși ai săi cuceresc cititorul din cea mai diabolică parte a societății, determinându-mă să simt uneori empatie pentru ei, în timp ce pe alții i-am urât. Dar dacă există ceva care să iasă în evidență la aceste personaje, este că vă fac să aveți îndoieli etice. Pentru că, dacă ceva evident,  caracterizează romanul "Dulce răzbunare" este, fără îndoială, dezbaterea morală a personajelor  sale. Monza își caută răzbunarea pentru moartea fratelui său și desfigurarea ei, indiferentă la riscurile pe care le presupune răzbunarea ei, trebuie totuși menționat că Monza nu este nevinovată: Murcatto a ucis femei și copii, a jefuit orașe, a zdrobit și vândut pe cine a putut dacă a primit ceva în schimb. Nu ne confruntăm cu un Edmundo Dantes care caută dreptate deoarece era nevinovat de acuzații. Ne confruntăm cu o femeie nemiloasă și crudă, care nu-și retrage mâna atunci când vine vorba să lupte cu sabia. Deci are dreptul Monza să se răzbune? Acest lucru  ne întreabă indirect Abercrombie.
"Dulce răzbunare", este o carte dificilă de descris. Surprinzătoare, profundă, complexă și directă. Surprinzătoare pentru că reține atenția cititorului și menține tensiunea povestirii în fiecare din cele opt sute de pagini, în zecile de capitole situate în șapte orașe diferite din Uniunea pe care Abrercrombie și-a închipuit-o (Talins, Westport, Sipani, Visserine, Puranti, Ospria și, din nou, Talins), în fiecare propoziție și paragraf. Profundă pentru că în centrul complotului are un personaj ca Monza Murcatto, șarpele din Talins, măcelarul lui Caprile, liderul mercenarilor, un personaj cu atât de multe nuanțe și fațete. Complexă prin combinarea faptelor cu un mozaic multicolor de personaje  carismatice, până la punctul în care mi-am dorit ca fiecare dintre ei să aibă propriul său spin-off. Directă pentru calitatea literară copleșitoare și proza sângeroasă și necenzurată, fără a omite violența (violență mult prea explicită), descriptivă în cel mai mic detaliu și cu un ritm alert.
Singurul mic inconvenient  pentru care nu cred că este un roman perfect este că, spre deosebire de trilogia "Prima lege", această carte părea un pic previzibilă, pentru că în ultimele 100 de pagini ai o idee despre cum se va sfârși totul, ceva care nu mi s-a întâmplat în cărțile anterioare.
În concluzie, această carte oferă o poveste originală despre răzbunare și trădare, în care dragostea și ura interferează cu viața unei eroine extraordinare. O lectură  pe care o recomand pentru fanii romanelor fantasy!

Alte  recenzii care te-ar putea interesa

Mulțumesc  EDITURII  NEMIRA   pentru exemplarul trimis spre recenzie.